Declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului şi condiţiile audierii lor.
Planul
1.Mijloacele de probă
1.1 Declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului şi condiţiile audierii lor.
1.2 Declaraţiile martorului şi modalităţile de obţinere a lor.
1.3 Declaraţiile părţii vătămate, părţii civile şi părţii civilmente responsabile.
1.4 Aplicarea înregistrărilor audio sau video la audierea persoanelor.
Procedee speciale de obţinere a declaraţiilor
2.1 Confruntarea.
2.2 Prezentarea spre recunoaştere.
2.3 Verificarea declaraţiilor la locul infracţiunii.
3. Colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă
Constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale
Expertizele
1. Mijloacele de probă
Declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului şi condiţiile audierii lor.
Conform art.102. CPP „declaraţii” sînt informaţiile date în scris sau oral în cadrul procesului penal de către persoană şi care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei. Nu pot servi ca mijloace de probă datele comunicate de persoană dacă aceasta nu poate arăta sursa informaţiilor sale (art.102 alin. 2 CPP).
Pornind de la faptul că bănuitul, învinuitul, inculpatul cunoaşte cel mai bine împrejurările în care a fost săvîrşită infracţiunea, legea (art.103 CPP) a înscris declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului între mijloacele de probă în procesul penal.
Declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului constituie un drept al acestuia, şi nu o obligaţie. Acest mijloc de probă are o dublă funcţionalitate în procesul penal: pe de o parte, furnizează informaţiile necesare aflării adevărului, iar pe de altă parte, constituie prima modalitate prin intermediul căreia cel ce urmează să fie tras la răspundere penală îşi exercită dreptul la apărare.
Importanţa acestui mijloc de probă este subliniată prin obligaţia pe care o au organele judiciare de al asculta pe învinuit sau inculpat în cele mai importante momente ale desfăşurării procesului penal.
Recunoaşterea vinovăţiei de către persoana bănuită sau învinuită de săvîrşirea infracţiunii poate fi pusă în baza învinuirii doar în măsura în care este confirmată de fapte şi circumstanţe ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (art.103 alin. 2 CPP).
Încălcarea dispoziţiilor legale privind ascultarea bănuitului, învinuitului, inculpatului atrage sancţiunea nulităţii, deoarece prin aceasta este violat dreptul său de apărare.
Ascultarea bănuitului, învinuitului sau inculpatului constituie un moment foarte important în economia procesului penal, motiv pentru care cuprinde un complex de reguli de ordin procesual şi tactic.
Deoarece la procesul penal participă organe judiciare diferite, regulile de ordin procesual sînt împărţite în reguli generale, comune atît organului de urmărire penală, cît şi instanţei de judecată şi reguli specifice pentru fiecare organ judiciar în parte.
Una din regulile generale este aceea că, atît în faza de urmărire penală, cît şi în faza de judecată, ascultarea bănuitului, învinuitului sau inculpatului se desfăşoară de regulă, la sediul organului judiciar şi cuprinde două etape:
a) Cît priveşte prima etapă aceasta are în vedere cunoaşterea datelor personale. Potrivit art.104 alin. 2 CPP, înainte de a fi ascultat bănuitul, învinuitul sau inculpatul el este întrebat cu privire la numele, prenumele, data, luna, anul şi locul naşterii, precizează cetăţenia, studiile, situaţia militară, situaţia familială şi persoanele pe care le întreţine, ocupaţia, domiciliul şi altă informaţie necesară pentru identificarea persoanei lui în cauza respectivă, îi explică esenţa bănuirii, învinuirii şi dreptul de a tăcea şi de a nu da mărturii în defavoarea sa, după aceea îl întreabă dacă el acceptă să facă declaraţii asupra bănuielii sau învinuirii care i se incriminează. În cazul în care bănuitul, învinuitul refuză să facă declaraţii, aceasta se menţionează în procesul-verbal al audierii. Dacă bănuitul, învinuitul acceptă să facă declaraţii, persoana care efectuează audierea îl întreabă dacă recunoaşte bănuiala sau învinuirea ce i se impută şi îi propune să facă în scris explicaţii asupra acesteia, iar dacă bănuitul, învinuitul nu poate scrie sau refuză să scrie personal declaraţia, aceasta se consemnează în procesul-verbal de către persoana care efectuează audierea.
Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului se face numai în prezenţa unui apărător ales sau numit din oficiu, imediat după reţinerea bănuitului sau după caz, după punerea sub învinuire, dacă acesta acceptă să fie audiat (art.104 alin. 1 CPP).
b) Etapa a doua este consacrată ascultării propriu-zise. Astfel, bănuitul, învinuitul, inculpatul este lăsat mai întîi să declare tot ce ştie în cauza, declaraţia fiind o expunere liberă asupra împrejurărilor în care s-a săvîrşit fapta. Pe timpul expunerii persoana audiată se întrerupe numai dacă se îndepărtează în mod vădit de la subiect şi numai pentru a i se atrage atenţia să revină la aceasta. Legea interzice a i se citi sau reaminti declaraţiile date anterior în cauză, după cum nici nu poate prezenta ori citi o declaraţie scrisă de mai înainte (art.104 alin. 3 CPP). Relatarea liberă presupune, într-un anume fel, spontaneitate, caracter care ar dispărea dacă sar permite apelarea la declaraţii anterioare. Totuşi potrivit art.104 alin. 3 CPP, bănuitul, învinuitul sau inculpatul poate folosi unele însemnări pe care le deţine (amănunte dificile pentru memorizare).
În continuare, după ce bănuitul, învinuitul sau inculpatul a declarat tot ce ştie în legătură cu cauza, organul judiciar pune întrebări prin care să poată obţine informaţii noi sau prin cară să verifice exactitatea celor relatate.
Durata audierii neîntrerupte a bănuitului, învinuitului, inculpatului nu poate depăşi 4 ore, iar durata audierii în aceeaşi zi nu poate depăşi 8 ore. Bănuitul, învinuitul, inculpatul are dreptul la o pauză de pînă la 20 de minute pe durata audierii de 4 ore. În cazul persoanelor grav bolnave, durata audierii se stabileşte ţinînd cont de indicaţiile medicului.
Potrivit art.104 alin. 7 CPP ori de cîte ori bănuitul, învinuitul sau inculpatul găseşte în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se află.
Organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze pe bănuit , învinuit sau inculpat înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnîndu-se aceasta în procesul-verbal de ascultare.
Legea (art.104 alin. 4 CPP) prevede că în cursul urmăririi penale, dacă sînt mai mulţi bănuiţi, învinuiţi sau inculpaţi fiecare este ascultat separat fără a fi de faţă ceilalţi, spre deosebire de instanţa de judecată care îi ascultă pe inculpaţi, de regulă, în prezenţa tuturor.
Se interzice categoric obţinerea declaraţiilor bănuitului, învinuitului sau inculpatului prin folosirea de ameninţări, violenţe, promisiuni sau alte mijloace de constrîngere. Totodată, cu ocazia ascultării bănuitului, învinuitului sau inculpatului, organul judiciar trebuie să aibă în vedere şi dispoziţiile art.10 CPP potrivit căruia orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane.
Conform art.104 alin.5 CPP declaraţiile bănuitului, învinuitului sau inculpatului se consemnează în procesul –verbal al audierii, întocmit în condiţiile art.art. 260 – 261 CPP
Declaraţia bănuitului, învinuitului sau inculpatului dată în cursul urmăririi penale şi declaraţia inculpatului dată în faza judecăţii, se consemnează în scris de către organul de urmărire şi, respectiv de către grefierul instanţei de judecată. Astfel consemnată, declaraţia se citeşte bănuitului, învinuitului sau inculpatului, iar dacă cere, i se dă s-o citească, asigurîndu-i-se posibilitatea de a verifica exactitatea celor scrise. Dacă bănuitul, învinuitul sau inculpatul este de acord cu conţinutul declaraţiei, o semnează pe fiecare pagină şi la sfîrşit. Cînd nu poate sau refuză să o semneze, se face menţiune în declaraţia scrisă. Declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la ascultarea bănuitului, învinuitului sau inculpatului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret, atunci cînd declaraţia a fost luată printr-un interpret.
În cazul în care bănuitul, învinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaraţiile sale anterioare sau are de făcut completări, rectificări ori precizări în privinţa lor, acestea se consemnează şi se semnează în condiţiile art.art. 260-261 CPP.
Conform art. 479 CPP audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor se efectuează în condiţiile art. 104 CPP şi nu poate depăşi mai mult de 2 ore fără întrerupere, iar în total nu poate depăşi 4 ore pe zi. La audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor participarea apărătorului şi a pedagogului sau psihologului este obligatorie.