Declaraţiile martorului şi modalităţile de obţinere a lor.

Potrivit art. 90 CPP martorul este persoana citată în această calitate de către organul de urmărire penală sau instanţa, precum şi persoana care face declaraţii în ordinea prevăzută de Codul de procedură penală.

Declaraţiile martorului sînt date scrise sau orale depuse de acesta în cadrul audierii în condiţiile Codului de procedură penală al Republicii Moldova asupra oricăror circumstanţe care urmează să fie constatate în cauză, inclusiv asupra persoanei bănuitului, învinuitului, inculpatului, părţii vătămate şi relaţiilor sale cu acestea (art.105 alin. 1 CPP).

De reţinut că pentru dobîndirea calităţii procesuale de martor trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii:

· existenţa unui proces penal în curs de desfăşurare;

· existenţa unei persoane fizice care cunoaşte fapte şi împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului în procesul penal respectiv;

· ascultarea acelei persoane de către organele judiciare cu privire la faptele şi împrejurările pe care le cunoaştem.

În principiu orice persoană fizică poate fi chemată ca martor în procesul penal indiferent de starea sa fizică. Astfel, poate fi ascultată ca martor şi persoana care, din cauza stării sale fizice (orb, surd, mut) sau psihice (debilitate mintală), nu este capabilă să perceapă fenomenele prin anumite simţuri sau nu poate reda în mod corect faptele percepute, organul judiciar apreciind, de la caz la caz, dacă ascultarea unei asemenea persoane serveşte aflării adevărului (exemplu – un orb poate fi ascultat asupra unor fapte auzite). Martorii surdo-muţi sînt audiaţi cu participarea interpretului care cunoaşte semnele acestora şi poate să comunice prin ele. Participarea acestui interpret este consemnată în procesul-verbal (art.105 alin. 4 CPP). În cazul în care martorul suferă de o boală psihică sau de o altă boală gravă, audierea lui se efectuează cu consimţămîntul medicului şi în prezenţa acestuia (art.105 alin. 5 CPP). De asemenea minorul poate fi ascultat ca martor în prezenţa reprezentantului legal.

Totuşi, Codul de procedură penală prevede şi unele excepţii de la această regulă generală, arătînd că există două categorii de persoane care nu pot avea calitate de martor într-un anumit proces penal şi anume:

· persoane care nu pot fi ascultate ca martor;

· persoane care nu pot fi obligate să depună mărturii.

Din conţinutul art. 90 alin. 3 CPP rezultă că:

Nu poate fi ascultată ca martor persoana obligată să păstreze secretul profesional cu privire la faptele şi împrejurările de care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei.

Din această categorie fac parte toţi cei care, în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu, devin deţinători de secrete, care, dacă ar fi divulgate, ar produce prejudiciu material sau moral unei persoane fizice sau juridice. Sînt obligaţi să păstreze secretul profesional: apărătorii; persoanele care cunosc anumită informaţie referitoare la cauză în legătură cu exercitarea de către ele a atribuţiilor de reprezentanţi ai părţilor; judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală, grefierul cu privire la circumstanţele care iau devenit cunoscute în legătură cu exercitarea de către el a atribuţiilor sale profesionale; jurnalistul – pentru a preciza persoana care ia prezentat informaţia cu condiţia de a nu-i destăinui numele; oficialităţile religioase, medicul de familie.

Obligaţia păstrării secretului profesional poate fi înlăturată în cazul în care persoana fizică sau organizaţia faţă de care există această obligaţie încuviinţează divulgarea secretului respectiv, cei ce deţin acel secret putînd fi ascultaţi ca martori.

Anumite categorii de persoane pot fi ascultate ca martori numai dacă ele consimt la acest lucru. Astfel art. 90 alin.11 CPP prevede că soţul şi rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului nu sînt obligate să depună mărturii. Organul de urmărire penală sau instanţa este obligată să aducă aceasta la cunoştinţa persoanelor respective sub semnătură.

Totuşi, dacă soţul sau una din rudele apropiate ale bănuitului, învinuitului sau inculpatului este de acord, poate fi ascultată ca martor, avînd aceleaşi drepturi şi obligaţiuni ca orice alt martor.

Ca şi în cazul părţilor în proces ascultarea martoruluise desfăşoară în două etape:

a) Astfel, în prima etapă organul judiciar stabileşte identitatea martorului, întrebîndu-l despre nume, prenume, adresa, etate, ocupaţie. În caz de alibi în privinţa identităţii martorului, aceasta se constată prin alt mijloc de probă (art.105 alin. 3 CPP). Se verifică apoi dacă martorul are vreun interes în cauză, fiind întrebat dacă este rudă a vreunuia dintre părţi şi în ce raporturi se află cu acestea (art.105 alin. 7 CPP). Dacă cel audiat este soţ sau rudă apropiată cu bănuitul, învinuitul sau inculpatul, i se pune în vedere că nu este obligat să depună ca martor.

Un aspect specific ascultării martorului în instanţa de judecată, este cel privitor la faptul, că înainte de a se trece la ascultarea propriu – zisă, martorul va depune următorul jurămînt: „Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu” (art.108 alin. 1 CPP).

Martorii care, din motive de conştiinţă sau confesiune, nu depun jurămîntul vor rosti următoarea formulă: “Mă oblig să spun adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu.

b) A doua etapă constă în ascultarea propriu-zisă a martorului. Potrivit art.109 alin. 1 CPP, mai întîi martorului i se aduce la cunoştinţă obiectul cauzei şi i se arată care sînt faptele şi circumstanţele pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerîndu-i-se să declare tot ce ştie în legătură cu acestea.

Martorul este obligat să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi făptuitor. După ce şi-a încheiat relatarea liberă, i se pun întrebări cu privire la faptele şi circumstanţele care trebuie constatate în cauză, precum şi în ce mod a luat cunoştinţă de cele declarate. Nu se admite punerea întrebărilor care nu se referă la premisa probelor şi care în mod evident urmăresc scopul insultării şi umilirii martorului.

Durata audierii neîntrerupte a martorului nu poate depăşi 4 ore, iar durata generală, în aceeaşi zi, nu poate depăşi 8 ore. Martorul poate solicita o pauză de maximum 20 de minute pe durata audierii de 4 ore.

Organul judiciar consemnează în scris cele declarate de martor, după care îi citeşte declaraţia, sau la cererea acestuia, îi permite s-o citească personal. Cînd este de acord cu conţinutul declaraţiei, martorul o semnează pe fiecare pagină şi la sfîrşit: dacă nu poate sau refuză să semneze, se face menţiune despre aceasta în declaraţia scrisă. Declaraţia va fi semnată şi de organul judiciar precum şi interpret (dacă a fost folosit). Declaraţiile martorului audiat se consemnează integral în procesul-verbal întocmit conform prevederilor art. 260-261 CPP.

Ascultarea martorului se face separat, aceştia neputînd prezenta ori citi declaraţii scrise de mai înainte; (pot folosi însă, însemnări asupra amănuntelor greu de reţinut). Eventualele reveniri, completări, rectificări sau precizări făcute de martor în cursul ascultării vor fi consemnate după ce martorul va semna din nou.

Dacă există motive temeinice ca viaţa, integritatea corporală sau libertatea martorului ori a unei rude apropiate a lui sînt în pericol în legătură cu declaraţiile pe care acesta le face într-o cauză penală privind o infracţiune gravă, deosebit de gravă şi excepţional de gravă şi dacă există mijloace tehnice respective, judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa poate admite camartorul respectiv să fie audiat fără a fi prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire penală, sau în sala în care se desfăşoară şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute de Codul de procedură penală (art.110 alin. 1 CPP).

Audierea martorului în asemenea condiţii se face în baza unei încheieri motivate a judecătorului de instrucţie sau, după caz, a instanţei din oficiu sau la cererea motivată a procurorului, avocatului, martorului respectiv sau a oricărei persoane interesate (art.110 alin. 2 CPP).

Martorului audiat în condiţiile art. 110 CPP i se permite să comunice altă informaţie despre identitatea sa decît cea reală. Informaţia despre identitatea reală a martorului şi alte date relevante ce exprimă legătura cauzală dintre fapta săvîrşită şi martor se consemnează de către judecătorul de instrucţie într-un proces-verbal separat care se păstrează la sediul instanţei respective în plic sigilat, în condiţii de maximă siguranţă a confidenţialităţii. La locul unde se află martorul care face declaraţii în condiţiile menţionate mai sus, acesta va fi asistat de judecătorul de instrucţie respectiv. Martorul poate fi audiat prin intermediul unei teleconferinţe cu circuit închis, cu imaginea şi vocea distorsionate astfel încît să nu poată fi recunoscută. Declaraţiile martorului audiat în condiţiile art. 110 CPP se înregistrează prin mijloace tehnice video şi se consemnează integral în procesul verbal întocmit conform prevederilor art. art. 260-261 CPP. Casetele video pe care a fost înregistrată declaraţia martorului, sigilate cu sigiliul instanţei, se păstrează în original la instanţă împreună cu copia procesului-verbal al declaraţiei.

În cazul în care martorul minor în vîrstă de pînă la 14 ani urmează să fie audiat în cauzele penale privind infracţiunile cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer, procurorul, dacă dispune de spaţii special amenajate dotate cu mijloace de înregistrare audiovideo, solicită audierea acestuia în condiţiile art. 1101, de către judecătorul de instrucţie prin intermediul unui psihopedagog.

Martorul minor şi psihopedagogul se află într-o cameră separată de judecătorul de instrucţie şi celelalte părţi care participă la această acţiune procesuală. Bănuitul, învinuitul, apărătorul acestora, partea vătămată şi procurorul adresează întrebările judecătorului de instrucţie, care, prin intermediul mijloacelor audiovideo, le transmite psihopedagogului. În caz de necesitate, psihopedagogul are dreptul de a reformula întrebările, dacă acestea au fost formulate în felul în care pot traumatiza martorul minor. Audierea martorului minor trebuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra stării psihice a acestuia.

Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vîrsta de 14 ani i se atrage atenţia că urmează să spună adevărul. Declaraţiile martorului minor audiat în aceste condiţii se înregistrează prin mijloace audiovideo şi se consemnează integral într-un proces-verbal întocmit în conformitate cu art. 260 şi 261. Instanţa de judecată sigilează suportul informaţional pe care a fost înregistrată declaraţia martorului şi îl păstrează în original împreună cu copia de pe procesul-verbal al declaraţiei.

Forţa probantă a declaraţiilor martorilor este egală cu a celorlalte mijloace de probă. Dar, în timp ce pentru declaraţiile părţilor legea prevede o valoare probatore condiţionată (colaborarea lor cu fapte şi circumstanţe ce rezultă din ansamblul probelor administrate), pentru declaraţiile martorilor nu se prevede o asemenea restricţie, fiind posibilă o condamnare întemeiată pe relatarea unui singur martor, dacă acesta prezintă încrederea că spune adevărul[1].