Adresat lui Wilhelm Lord de NewCastle

· Prin actul uniunii mulimea devine o persoan juridic.

· Hobbes susine c suveranul are dreptul s dicteze interpretarea religiei i c supuii nu au dreptul s îi reziste sub nici unul din motivele frecvent invocate.

· Legea e un ordin al celuia care deine puterea absolut.

· Pcatul este o tem central a Elementelor dreptului.

· În starea de asociere civil, singurul pcat pentru un supus este neascultarea ordinului suveranului.

· Omul natural nu este, în principiu, un pctos, cât timp îi folosete raiunea.

· Pentru Hobbes filozofia politic este inseparabil de întrebrile contiinei.

· Omul civil pentru Hobbes era tulburat de prezena pcatului.

· Dou tipuri de cunoatere: matematic i dogmatic. 1 tip: const doar în compararea figurilor i micrii, lucruri în care adevrul i interesul oamenilor nu se opun. 2 tip: compar oamenii i se amestec în drepturile i câtigurile lor.

· PARTEA I: NATURA UMAN

· Puterile minii sunt de 2 feluri: cognitiv i volitiv.

· În prezena aciunii lucrului, reprezentarea pe care aceasta o produce se numete senzaie, iar lucrul prin a crei aciune e produs reprezentarea este numit un obiect al senzaiei.

· 4 TEZE:
- C subiectul cruia îi sunt inerente(care aparine în mod firesc la ceva) culoarea i imaginea nu sunt obiectul sau lucrul pe care îl vedem.
- C nu este nimic cu adevrat independent de noi care poate fi numit „imagine” sau „culoare”.
- C respectiva imagine sau culoare nu este decât o iluzie suscitat în noi de acea micare, tulburare sau transformare pe care obiectul o produce asupra creierilor sau sau spiritului nostru sau asupra unei substane interne a capului.
- C, în cazul reprezentrilor formate prin mijlicirea vzului, ca i în cazul celor formate prin mijlocirea altor simuri, subiectul cruia îi sunt inerente nu este obiectul, ci acela pe care le percepe.

· Culoarea i lumin difer doar prin faptul c una este lumin pur, iar cealalt lumin impur.

· Somnul este privarea de actul senzaiei, iar visele sunt închipuiri ai celora care dorm.

· Cauzele viselor(dac acestea sunt naturale) stau în aciunile sau în actele de viloen exercitate de organele interne ale omului asupra creierului su, prin care pri ale organelor de sim, amorite din cauza somnului, sunt repuse în funciune.

· Fantasme: acele mici imagini care apar în faa ochiului în timp ce privim spre soare sau imaginile care apar în faa ochilor în întuneric.

· Un al 6 sim – amintire.

· Un om nu poate ti niciodat ce viseaz; el poate visa cel mult c se îndoiete dac este un vis sau nu.

· Succesiunea ordonat a reprezentrilor în minte – discursul minii sau discursiune.

· La nivelul simurilor exist anumite legturi ale reprezentrilor pe care le numim rtciri cu gândul.

· Imboldul de a recupera ceva ce s-a pierdut – reamintire.

· Amintirea succedrii unui lucru unul dup altul, adic a ceea ce a fost anterior i a ceea ce a fost simultan, este numit experiment.

· Nici un om nu poate avea în mintea sa o reprezentare o viitorului, cci viitorul nu exist înc. Ne crem îns viitorul din reprezentrile noastre despre trecut sau, mai degrab numim trecutul, într-un mod relativ, „viitor”.

· Urmarea a ceea ce se întâmpl în prezent este numit de oameni „viitor”.

· Noi facem din amintire o previziune sau o conjenctur asupra lucrurilor care vor urma sau o ateptaresau presupunerea viitorului.

· Conjenctur – presupunere a unui fapt. (Dac vede cenu presupune c a fost foc).

· Omul numete elementul anterior cât i cel ulterior semneunul pentru cellalt.

· Prudenaeste cea care ne ajut s conchidem din experien ce anume va urma sau ce anume a trecut deja;

· 2 feluri de nume: unele ale lucrurilor concepute sau ale reprezentrilor însele, pe care le numim pozitive, iar altele, nume ale lucrurilor cu privire la care ne reprezentm o privaiune sau un defect, iar pe acestea le numim privative.

· Nume pe care le dm mai multor lucruri le numim universale.

· Înelegerea– evitarea echivocitii i descoperirea adevratului îneles a ceea ce s-a spus.

· Propoziie: „Omul este o creatur vie” este o afirmaie, deoarece apelativul de „creatur vie” este unul pozitiv, iar propoziia „omul este imoral” este o propoziie negativ, deoarece „imoral” este un termen privativ.

· În orice propoziie, indiferent c este pozitiv sau negativ, se întâmpl ca al doilea apelativ s-l înglobeze pe primul – propoziie adevrat sau adevr; când cel de-al 2-lea apelativ nu-l înglobeaz pe primul – propoziie fals sau fals.

· Efectuarea de silogisme – argumentaresau raionare.

· Concluzie împotriva raiunii – absurditate.

· 2 feluri de cunoatere: senzaie sau „cunoatere originar” i amintirea acesteia; cealalt este numit „tiin” sau cunoatere a adevrului propoziiilor i a felului în care sunt denumite lucrurile, i este derivat din capacitatea de a înelege. AMBELE forme ale cunoaterii nu sunt decât forme ale experienei.

· Dou lucruri sunt implicate în mod necesar în termenul „cunoatere”: unul este adevrul cellalt este întemeierea, pentru c ceea ce nu este adevrat nu poate fi niciodat cunoscut.

· Întemeierea– concordana dintre reprezentrile unui om i cuvintele care semnific acele reprezentri în actul raionrii.

· Cunoaterea-tiin – întemeiere a adevrului pornind de la un început sau un principiu al senzaiei.

· Primulprincipiu al cunoaterii: avem anumite reprezentri; Al doileac numim în cutare i cutare mod lucrurile despre care avem reprezentri; Al treilea c înlturm acele nume astfel încît s alctuim propoziii adevrate; Al patruleac am alturat acele propoziii într-un mod în care ele s fie concludente.

· Contiina- opinie asupra temeiurilor.

· Puterea volitiveste cea prin care mintea imprim micare animal corpului în care slluiete; actele acesteia reprezint afectele i pasiunile noastre.

· Fines propinqui– scopuri imediate; Fines remoti – scopuri îndeprtate.