Prezentarea spre recunoaştere.
În cazul prezentării pentru recunoaştere este vorba de procesul memorial de identificare a unor persoane, lucruri sau animale percepute ori cunoscute anterior.
Prezentarea spre recunoaştere nu reprezintă decât o modalitate de ascultare a persoanelor, rezultatul prezentării spre recunoaştere materializându-se sub forma unor declaraţii ale martorilor, părţii vătămate, învinuitului ori inculpatului, declaraţii obţinute potrivit regulilor privind ascultarea. Ea se particularizează totuşi în cadrul activităţii de ascultare prin scopul şi finalitatea bine conturate: identificarea de persoane, cadavre, lucruri sau animale care prezintă importanţă pentru aflarea adevărului şi corecta soluţionare a cauzelor penale. Prezentarea pentru recunoaştere are o importanţă egală cu ascultare propriu-zisă a oricărui subiect procesual, care cunoaşte despre vreo faptă sau împrejurare de fapt, de natură să servească la aflarea adevărului, inclusiv la identificarea autorului ori victimei unei infracţiuni.
Rezultatul prezentării spre recunoaştere constituiemijloc de probă în cauză. Acesta însă, luat izolat, nu poate constitui temei pentru elaborarea unei concluzii temeinice. Faptul că o anumită persoană ar fi recunoscută drept cea care a săvârşit infracţiuni nu înseamnă că aceasta a şi săvârşit infracţiunea, pentru a se ajunge la o asemenea concluzie este necesar ca rezultatul prezentării spre recunoaştere să fie coroborat cu alte probe administrate în cauză, care să confirme participarea persoanei recunoscute la săvârşirea infracţiunii.
Esenţa actului examinat, constă în prezentarea subiectului recunoaşterii părţii vătămate, martorului, bănuitului şi învinuitului, conform ordinii prevăzute de lege a unor persoane, obiecte sau cadavre pentru ca el să poată stabili identitatea sau deosebirea cu obiectele observate mai înainte în legătură cu împrejurările faptei cercetate.[3]
Prin prezentare spre recunoaştere se înţelege actul de urmărire penală, care constă din demonstrarea unei persoane, martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului cu scopul stabilirii identităţii sau deosebirii în raport cu persoana, obiectul perceput mai înainte de subiectul prezentării spre recunoaştere în circumstanţe care se referă la cauza instrumentată fie, imprimările video sau sonore.
În dependenţă de obiectul prezentat spre recunoaştere, se deosebesc:
1. recunoaşterea persoanei;
2. recunoaşterea cadavrului;
3. recunoaşterea obiectelor;
4. recunoaşterea animalelor;
5. recunoaşterea încăperilor, terenurilor etc.
Pentru ca prezentarea spre recunoaştere să fie încadrată în limitele legii şi să fie realizat scopul scontat, trebuie să existe următoarele condiţii:
Existenţa unui dosar penal ;
Existenţa subiectului prezentării spre recunoaştere, adică a persoanei ce urmează în cadrul acestui act să efectueze identificarea;
Subiect al prezentării spre recunoaştere poate fi orice martor, bănuit, învinuit, inculpat, capabil potrivit datelor sale fizice şi psihice de a percepe şi a reproduce corect informaţia ce vizează semnele obiectelor prezentate;[4]
Ascultarea obligatorie, în prealabil, a subiectului prezentării spre recunoaştere. În lege se spune că această persoană va fi ascultată vis-a-vis de circumstanţele observării obiectului sau persoanei corespunzătoare, despre semnele şi particularităţile în virtutea cărora va putea înfăptui recunoaşterea (art. 116 alin. 1 CPP). În cadrul audierii este necesar a stabili circumstanţele în care a fost cunoscută persoana sau obiectele care i se prezintă spre recunoaştere (în legătură cu ce eveniment, condiţii, împrejurări etc.), a identifica unele calităţi individuale caracteristice persoanelor sau obiectelor ce vor fi identificate, a determina capacitatea senzorială de a deosebi obiectul dat de altele similare. Această cerinţă a legii presupune existenţa procesului-verbal de ascultare în dosar;
Persoanele (obiectele) prezentate spre recunoaştere trebuie să fie pe cât posibil asemănătoare la exterior cu persoana (obiectele) ce poate fi identificată. Se consideră asemănătoare persoanele prezentate spre recunoaştere care se aseamănă prin: forma corpului, vârstă, înălţime, de acelaşi sex; configuraţia feţei, tenul feţei, părului, culoarea ochilor etc.; modelul, culoarea îmbrăcămintei;
Numărul total de persoane prezentate pentru recunoaştere nu, trebuie să fie mai mic de cinci, de obiecte-trei. Această regulă nu se răspândeşte atunci când este prezentat spre identificare un cadavru.
Frecvent, în practica organelor de urmărire penală subiecţii prezentării spre recunoaştere sânt intimidaţi, şi din frică de răzbunare, refuză să participe la acest act, fiind conştienţi de consecinţele juridice al refuzului (se au în vedere martorii şi partea vătămată). Atare cazuri impun măsuri concrete şi eficiente pentru apărarea acestor persoane şi stimularea participării lor la prezentarea spre recunoaştere.
Din aceste considerente art.116 alin.3 CPP stipuleazăcă persoana care trebuie recunoscută este prezentată celui care urmează să o recunoască în afara spaţiului vizibilităţii celui care urmează a fi recunoscut, împreună cu cel puţin 4 asistenţi procedurali de acelaşi sex, asemănători la exterior. La prezentarea spre recunoaştere se aplică fotografierea. Fotografiile persoanei prezentate spre recunoaştere şi a asistenţilor procedurali vor fi anexate în mod obligatoriu la procesul-verbal.
Astfel în scopul asigurării securităţii subiectului prezentării pentru recunoaştere a persoanei şi a se exclude posibilitatea observării de către persoanele prezentate, a persoanei care urmează să înfăptuiască identificarea. Acestuia din urmă i se vor acorda posibilitatea observării, perceperii vizuale a persoanelor prezentate pentru recunoaştere. În cazul procedurii speciale de efectuare a prezentării spre recunoaştere se fac consemnările respective în procesul-verbal.
După cum deja s-a menţionat, obiectul este prezentat împreună cu cel puţin alte două asemănătoare. Dar, adeseori, este imposibil de a găsi alte obiecte omogene (de exemplu, în cazul operelor de artă). În practică, în asemenea situaţii pot fi făcute falsificări:
- în procesul-verbal se consemnează că au fost prezentate spre recunoaştere mai multe obiecte, pe când în realitate s-a prezentat numai unul;
- este prezentat obiectul alături de altele care se deosebesc esenţial. În cazul când trebuie de prezentat spre recunoaştere obiecte fără analog-picturi, sculpturi ori altor unicate în calitate de excepţie, acest obiect se va prezenta într-un singur exemplar ca şi în cazul prezentării spre recunoaştere a cadavrului.[5]
La prezentarea spre recunoaştere a cadavrului sau a unor părţi ale lui, sau a obiectelor de anticariat, precum şi a altor obiecte pentru care este imposibil de a alege şi prezenta analogul, recunoaşterea se face după exemplar unic. (art.117 alin.4 CPP).
Dacă cel chemat spre a face recunoaşterea este martor sau parte vătămată, el este prevenit despre răspunderea penală, prevăzută în art. 313 CP, pentru refuzul de a face declaraţii, în art. 312 din CP, pentru declaraţiile mincinoase, precum şi despre dreptul de a nu face declaraţii împotriva sa şi împotriva rudelor sale apropiate.
Înainte de prezentare, reprezentantul organului de urmărire penală propune persoanei care urmează a fi recunoscută să ocupe locul pe care-l alege între asistenţii procedurali, făcând despre aceasta menţiune în procesul-verbal. Recunoaşterea nu va avea loc, iar cea care a avut loc nu se va considera întemeiată, dacă persoana chemată pentru a face recunoaşterea a indicat particularităţi incerte pentru identificarea persoanei prezentate. În cazul în care prezentarea persoanei spre recunoaştere este imposibilă, recunoaşterea poate fi realizată după fotografia acesteia, prezentată împreună cu fotografiile a cel puţin 4 alte persoane, ce nu se deosebesc esenţial între ele. Toate fotografiile sânt anexate la dosar.
Obiectul ce urmează a fi recunoscut, este prezentat împreună cu cel puţin alte 2 obiecte omogene. Persoana care recunoaşte obiectul, este obligată să explice după care semne sau particularităţi l-a recunoscut. În caz de prezentare spre recunoaştere a cadavrului unei persoane, pe care cel chemat de a o recunoaşte, o ştia din viaţă, este permisă efectuarea toaletei cosmetice a decedatului. La prezentarea spre recunoaştere a unui obiect, se permite curăţarea lui de murdărie, rugină şi de alte stratificări dacă aceasta nu îl va distruge ca mijloc de probă.
În legătură cu prezentarea spre recunoaştere a obiectului sau persoanei este întocmit un proces-verbal conform prevederilor art. 260 şi 261 CPP.